Capitolul 2
În capitolul anterior am stabilit că sexul, mai mult decât un impuls instinctiv de procreare, este drogul viitorului, singurul capabil de a produce plăcere înfluențând favorabil starea organismului și a psihicului. Intenționat atunci, am omis un factor esențial în procesul actului sexual. Libido. Oare ce ne determină să facem sex? Până la practicarea în sine, se pare că motorul actului sexual (motivația unei partide de sex), statistic, ar depinde de sexul subiectului și înclinațiile sale sexuale. Sau poate asta le place oamenilor să creadă? Bărbații ar face-o mereu-oricând-cu oricine, femeile doar în prezența unor sentimente, plus deviații sexual (gay-ii, lesbienele, transexualii) cu oricine-oriunde-oricând-oricum?
Fără a diferenția bărbații și femeile în minorități și majorități sexuale, întrebarea de azi este următoarea: Când vine vorba de sex, femeile au nevoie de un motiv, iar bărbații doar de un loc? Sau cum s-ar întreba X: "Cine se simte femeie face sex numai dacă iubește și cine se simte bărbat o face când i se scoală?"
Personal, nu cred în segregarea de niciun fel a apetitului sexual în raport cu iubirea. În continuare, câteva puncte care contrazic preconcepțiile de mai sus:
1. Femeile dețin majoritatea în prostituție.
1+. Femeile au nevoie mai mult de siguranță materială decât de iubire (o fi și ăsta un motiv pentru a avea apetit sexual!). Femeile confundă iubirea cu sexul, dar și sexul cu afacerile. Un tip ce face cadouri scumpe are șanse la orice femeie. Scuza? "E un dulce, mă iubește enorm, e foarte atent, îmi face toate mofturile, e mereu preocupat în a mă face fericită".
1++. Bărbații îndrăgostiți sunt în stare de a realiza inimaginabilul. Fericite femeile!
2. Pe cât de obsedați sexual sunt bărbații, femeile se plâng de lipsa orgasmului... dând vina pe masculul nepriceput. Oricâte sentimente ar avea, se așteaptă să fie satisfăcute sexual, de unde subînțeleg o necesitate în ceea ce privește satisfacerea sexuală, nu neapărat sentimentală!
2+. Oare dacă ar atinge de fiecare dată punctul culminant... ar mai conta când, cum, cu cine? Dacă n-ar fi pentru apelativul "curvă", ar mai zice "nu" la o primă întâlnire?
3. Câte femei nu s-ar lăsa futute de un star de la Hollywood?
... și lista poate continua. Astea doar pentru a sublinia că nu există mari diferențe între femei și bărbați la capitolul sex. În realitate, femeile își reprimă dorințele sexuale pentru a nu fi judecate ca libertine. Din acest punct de vedere sunt mai umane, mai controlate (vezi capitolul 1, în care vorbeam tocmai despre autocontrol). Dar în momentul în care aceleași femei pudice se află în afara ariei în care sunt cunoscute... devin subit "deschise" noilor experiențe. Imaginea de "fată cuminte" e hiper-la moda. Ca mai toate look-urile fashion, rolul primordial este de a menține aparențele. Ce să mai vorbim de fete cuminți - nimfomane ori băieți șmecheri - cu luni de pauză-sex la activ. Mă întreb, de ce ne place totuși să credem în mitul bărbatului pervers? El trebuie tradus în povestea bărbatului complexat și totodată sex-grandoman, nicidecum al unui individ pus pe fapte! Un bărbat vorbește vulgar și agresează sexual doar atunci când se simte inferior. În particular, autostima unui bărbat este invers proporțională cu mărimea propriului penis. Mai mult, cu cât un bărbat este mai agresiv (ca prezență), cu atât mai lamentabile și performanțele sale sexuale. Dacă ați răspunde pozitiv la invitațiile sexuale ale unui individ de acest gen, vă asigur că nu ar trece la acțiune!
Dragi femei, dacă simțiți impulsul sexual, nu îl reprimați! Dacă preferați să mențineți mitul femeii cuminți, folosiți alte mijloace de autosatisfacere, nu vă neglijați nevoile carnale! Dacă nu vă pasă de gura lumii, căutați-vă un amant bun! Până când veți găsi unul de care să vă și îndrăgostiți...
Dragi bărbați, femeile nu sunt curve decât în clipa în care vă cer bani în schimbul sexului! Dacă aveți șansa de a da peste o femeie cu experiență sexuală, veți putea candida la gala premiilor celui mai satisfăcut mascul. Dacă o vreți virgină și strâmtă, vă recomand sexul anal: pare de fiecare dată o pizdă virgină!
Și nu puteam să neglijez minoritățile sexuale! Or fi homosexualii mai perverși? E suficientă logica. Ce se poate întâmpla dacă unim doi bărbați cu un libido pronunțat și asumat? Eu zic că ar ieși cu scântei! Dar două femei care își pot promite nu doar atingerea orgasmului de fiecare dată, dar și îmbrățisări și alintări pre și post sex? Eu zic că ar ieși tot cu scântei! Și atunci, atâta timp cât aceste comunități nu ne deranjează... de ce ne-am întoarce împotriva unei categorii de oameni care își trăiesc sexualitatea?
O mică precizare pentru fobici: Dragi femei, lesbienelor nu le plac toate femeile, cum vouă nu vă plac toți bărbații. Dragi bărbați, gay-ilor nu le plac toți bărbații, cum vouă nu vă plac toate femeile. Dragi heterosexuali, cum voi nu săriți pe cineva de care sunteți atras sexual (în public), la fel și homosexualii... nu vă vor hărțui. Cel mai probabil nici nu plăceți homosexualilor. Toate astea cu excepțiile de rigoare.
În concluzie, nu ne rămâne decât să fim sinceri cu noi înșine și să trecem la acțiune. Sexul este soluția accesibilă! Oricând, oriunde, cu oricine am putea avea surpriza vieții noastre!
By Geza Kolab
va continua...
sâmbătă, 26 decembrie 2009
sâmbătă, 12 decembrie 2009
N de la iubire-la-prima-vedere-1
Îmbrăcasem pentru a doua oară double-jeans-effect D&G și aveam tricoul anonim cu numărul meu norocos imprimat pe piept (8), purtam noile Puma Ferrari black. Eram cu Elihezer, Fabrizio, Federico și Davide. Fabri și Eli erau pe atunci un cuplu, restul... doar prieteni. Eli ne-a propus discoteca Space, ne-a convins că merita să stăm la coadă o oră pentru a intra în cea mai tare discotecă din oraș. Când am dat față în față cu the-big-man la intrare, mi s-a oprit inima-n loc. Pe mulți îi refuzaseră... trebuia, în opinia lor, să ai față de Space! Ne-au dat ok-ul și free-pass. În seara aceea băusem cu Fede o sticlă de Martini Bianco; eu eram high! Discoteca era enormă și deja era plină de lume bună... Era ca o bancă de bărbați super sexy. Fete mai puține... de unde probabil și filosofia lui Elihezer: în Space, oricine poate fi hetero, cum oricine poate fi gay. Mi se întâmpla extrem de rar să fiu tupeist.
În acea seară, grație bunului meu prieten Martini, mă simțeam în stare de absolut orice. Muzica din Space era ademenitoare... un house-bit mixat live de nu-știu-care-dj faimos! Îi recunoșteam meritele, eu care detest muzica electronică, nu reușeam să mă abțin de la dans. Și cum alcoolul îmi dansa prin vene... m-am dat la agățat băieți. Literalmente agățat! Am dansat cu cel puțin o sută de necunoscuți, unul mai hot decât altul... și absolut tuturor le-am băgat mâna în pantaloni să mă agăț de penisul lor. Unii nu aveau lenjerie intimă... altora le-am nimerit din greșeală scula... Doar unul s-a simțit violat și mi-a scos-o cu forța... dar a continuat să danseze cu mine. Îi pierdusem din vedere pe prietenii mei, rămăsese doar Federico lângă mine. Se distra de minune privindu-mă în acțiune. Efectul Martini a luat sfârșit în cele din urmă și am început să mă rușinez... așa că m-am cumințit. Ne-am decis să ne căutăm amicii... și plimbându-ne prin mulțime, la un moment dat Fede a fost reținut de un tip. M-am oprit undeva la 10 metri distanță și încercam să mențin contactul vizual. Muzica era fantastică și am reluat dansul. De data asta singur. La vreo doi-trei metri de mine am zărit un tip... o minunăție de băiat, cu doi ochi verzi sau albaștri... părea singurel și retras, dar era cel mai frumos băiat pe care îl văzusem vreodată. Ca de obicei, atunci când îmi place cineva cu adevărat, devin extrem de timid, și caut să nu îmi îndrept privirea spre acea persoană pentru a evita orice reacție (negativă). Ce prostie! Doar nu moare nimeni dintr-un refuz sau o privire acidă! Sunt nesigur pe mine, știu. Clar că m-am întors imediat... eram sigur că tipul nici nu mă observase. Dansam în continuare, iar Fede stădea la povești cu același băiat.
A fost o pauză lungă în muzică, timp în care nimeni nu dansa, ritmul era mult prea lent... atunci am simțit o căldură neobișnuită, îmi ardea fața, ca atunci când te înroșești la față în momente penibile. Iar cu revenirea bit-urilor, am simțit o mână strecurându-se pe la spate și după ce mi-a cuprins mijlocul, m-a tras în spate. M-am regăsit în brațele cuiva. Speram să fie minunea de mai devreme... dar... a fost chiar el! Mă strângea tot mai aproape de pieptul lui, iar eu, pierdut, m-am întors cu fața spre el și mi-am încolăcit brațele în jurul gâtului său. Nu am schimbat nici măcar o vorbă, un "psss", nimic! Am dansat îmbrățișați așa... vreo două-trei minute. După care el m-a sărutat. Iar eu mi-am închis ochii și m-am lăsat purtat de vânt. Ce s-a întâmplat după, îmi amintesc foarte vag. Rețin vreo două întreruperi de-ale lui Fede, care mă pierduse... mă întrebase cine era tipul... Nu îmi amintesc mare lucru... Tot ce știu e că am continuat să dansăm în doi fără a ne despărți trupurile... iar buzele ne erau mereu lipite. Nicio vorbă. Pe când zburam mai bine pe alte tărâmuri... s-au aprins luminile. Discoteca se terminase, noi ne sărutam de ore bune, era 6 dimineața!
Atunci mi se prezintă. Îl chema Norman, era localnic. Îi explic că vin din Italia, că sunt în vacanță cu prietenii... că rămâneam acolo două săptămâni. Eli și Fabri se apropiaseră și ei, Davide și Fede ieșiseră deja. Norman vine cu o propunere: un after-hour. Nu fusesem niciodată într-o discotecă de genul ăla, îmi doream să mai stau cu Norman, așa că eu am zis da. Prietenii mei au fost super încântați de idee. Am luat două taxi-uri. Eu și Norman singuri. Atunci am vorbit pentru prima dată în fraze. Am rămas cu gura căscată! Făcuse aceleași studii ca mine! Lucra deja în lumea pe care o adoram... era ca și cum mi-aș fi întâlnit viitorul. El era mai frumos decât credeam, cu un zâmbet minunat, doi ochi verzi sclipitori, înalt, ras în cap, avea 25 de ani și prin fiecare informație pe care mi-o dădea se apropia tot mai mult de portretul bărbatului perfect. Dacă ar fi trebuit să realizez o listă cu sute de calități și defecte ale bărbatului meu ideal... l-aș fi descris pe Norman. Fiecare minut petrecut împreună îmi confirma teoria. Era alături de mine, în carne și oase. Mă ținea de mână și mă săruta ușor din când în când. Mi-a făcut zeci de complimente... din care nu mai rețin nimic... pentru mine era un vis, continuam să mă rog să fie totul adevărat.
Am ajuns în fața discotecii. Se crăpa de ziuă. Nu am plătit intrarea, Norman avea un pass valabil pentru toate localurile din oraș... datorită job-ului său. În holul de la intrare i-am reîntâlnit pe amicii mei. Înăuntru, plin de lume dansând de parcă noaptea tocmai ar fi început. Gașca s-a alăturat nebuniei din acel local, nu foarte spațios. Norman și cu mine ne-am așezat la bar și ne-am luat câte o redbull. El nu mai băuse niciodată până atunci, eu eram un redbull-aholic declarat. Atunci am avut primul dialog. Eu nu mai îmi aminteam numele său (ca de obicei... atunci când mi se prezintă cineva, în loc să fiu atent la nume, mă uit ce încălțăminte poartă). Norman purta Prada. Vroiam să-i pun zeci de întrebări, dar îmi lipsea numele, pentru a crea legătura intimă. Oare era single? Oare visul ar fi putut continua? Vi s-a întâmplat vreodată să simțiți că ceva vă aparține? Că ați cunoaște un străin, dar nu știți de unde să-l luați? Așa mă simțeam eu în acele clipe! Lumea era a mea și eram în stare de orice pentru a prelungi la infinit acele clipe.
La un moment dat ne-am ridicat si am început din nou să dansăm în stilul nostru (mai mult ca doi cocoșei, pupându-ne mereu). Nu cred să fi trăit vreodată atâtea sentimente în același timp. Nici nu mă simțeam la înălțime, chiar și mie mi se părea absurd ca un băiat atât de frumos să fi putut să-și dorească până și o singură noapte cu mine. Uitasem că eram într-un after hour, uitasem că eram în vacanță, uitasem până și faptul că în jurul nostru era plin de băieți cu sânge îmbibat în alcool și droguri. Cred că am deschis ochii după vreo două ore de nirvana, timp în care inima îmi urla "te iubesc!" neîncetat. Știam că era anormal să îmi doresc să pronunț acele cuvinte, dar erau singurele care îmi veneau în minte. M-am uitat cu teamă la ceas, gândindu-mă la Cenușăreasa: 12.48. Fabrizio dormea într-un colț al discotecii, așezat pe un scaun. Davide și Elihezer stăteau cocoțați pe un cub, iar Federico se plimba plictisit printre dubioși. Chiar dacă aș fi vrut ca visul să continue, m-am decis să cobor cu picioarele pe pământ. I-am zis lui Norman că ar fi bine să plecăm, eram cu toții obosiți, îmi era milă de Fabri... Norman părea să sufere și el despărțirea.
Ne-a propus să luăm metroul, noi eram la două stații depărtare, iar el urma să continue până la capăt de linie. Ne-am ținut mereu de mână. A fost ciudat când am ieșit din discotecă, afară era o zi însorită, lumea cu zâmbetul imprimat pe față, iar noi, bănuiesc, arătam ca niște sălbatici. A fost pentru prima dată când mă plimbam mână de mână, în public, cu un băiat. Nimeni nu ne privea răutăcios. Simțeam că fericirea se va risipi la a doua stație, dar până atunci încă era "iubitul" meu. L-am mai sărutat și în metro. Mi-a dat numărul său de telefon precizând că nu își ia niciodată cu el celularul. Am simțit că minte, dar mi-am notat numărul. A doua stație. Am coborât cu toții. M-am uitat lung la trenul ce se îndepărta. Simțeam pe buze ultimul nostru sărut. Ieșit în fața Arcului de Triumf, nu m-am putut abține și am sunat la numărul pe care mi-l dăduse. Telefon închis. Poate nu mă mințise. Poate. Am sunat din oră în oră. Am lăsat și două mesaje în căsuța vocală. La ora 18 am sunat din nou. Mi-am zis că e ultima oară și că după aș fi șters numărul din agendă. Suna! Mi-a răspuns! Dormise... m-a invitat la o plimbare în lungul mării și apoi la cină. Pentru mine a fost o supradoză de fericire!
from The Diary of My name is gay
va continua...
În acea seară, grație bunului meu prieten Martini, mă simțeam în stare de absolut orice. Muzica din Space era ademenitoare... un house-bit mixat live de nu-știu-care-dj faimos! Îi recunoșteam meritele, eu care detest muzica electronică, nu reușeam să mă abțin de la dans. Și cum alcoolul îmi dansa prin vene... m-am dat la agățat băieți. Literalmente agățat! Am dansat cu cel puțin o sută de necunoscuți, unul mai hot decât altul... și absolut tuturor le-am băgat mâna în pantaloni să mă agăț de penisul lor. Unii nu aveau lenjerie intimă... altora le-am nimerit din greșeală scula... Doar unul s-a simțit violat și mi-a scos-o cu forța... dar a continuat să danseze cu mine. Îi pierdusem din vedere pe prietenii mei, rămăsese doar Federico lângă mine. Se distra de minune privindu-mă în acțiune. Efectul Martini a luat sfârșit în cele din urmă și am început să mă rușinez... așa că m-am cumințit. Ne-am decis să ne căutăm amicii... și plimbându-ne prin mulțime, la un moment dat Fede a fost reținut de un tip. M-am oprit undeva la 10 metri distanță și încercam să mențin contactul vizual. Muzica era fantastică și am reluat dansul. De data asta singur. La vreo doi-trei metri de mine am zărit un tip... o minunăție de băiat, cu doi ochi verzi sau albaștri... părea singurel și retras, dar era cel mai frumos băiat pe care îl văzusem vreodată. Ca de obicei, atunci când îmi place cineva cu adevărat, devin extrem de timid, și caut să nu îmi îndrept privirea spre acea persoană pentru a evita orice reacție (negativă). Ce prostie! Doar nu moare nimeni dintr-un refuz sau o privire acidă! Sunt nesigur pe mine, știu. Clar că m-am întors imediat... eram sigur că tipul nici nu mă observase. Dansam în continuare, iar Fede stădea la povești cu același băiat.
A fost o pauză lungă în muzică, timp în care nimeni nu dansa, ritmul era mult prea lent... atunci am simțit o căldură neobișnuită, îmi ardea fața, ca atunci când te înroșești la față în momente penibile. Iar cu revenirea bit-urilor, am simțit o mână strecurându-se pe la spate și după ce mi-a cuprins mijlocul, m-a tras în spate. M-am regăsit în brațele cuiva. Speram să fie minunea de mai devreme... dar... a fost chiar el! Mă strângea tot mai aproape de pieptul lui, iar eu, pierdut, m-am întors cu fața spre el și mi-am încolăcit brațele în jurul gâtului său. Nu am schimbat nici măcar o vorbă, un "psss", nimic! Am dansat îmbrățișați așa... vreo două-trei minute. După care el m-a sărutat. Iar eu mi-am închis ochii și m-am lăsat purtat de vânt. Ce s-a întâmplat după, îmi amintesc foarte vag. Rețin vreo două întreruperi de-ale lui Fede, care mă pierduse... mă întrebase cine era tipul... Nu îmi amintesc mare lucru... Tot ce știu e că am continuat să dansăm în doi fără a ne despărți trupurile... iar buzele ne erau mereu lipite. Nicio vorbă. Pe când zburam mai bine pe alte tărâmuri... s-au aprins luminile. Discoteca se terminase, noi ne sărutam de ore bune, era 6 dimineața!
Atunci mi se prezintă. Îl chema Norman, era localnic. Îi explic că vin din Italia, că sunt în vacanță cu prietenii... că rămâneam acolo două săptămâni. Eli și Fabri se apropiaseră și ei, Davide și Fede ieșiseră deja. Norman vine cu o propunere: un after-hour. Nu fusesem niciodată într-o discotecă de genul ăla, îmi doream să mai stau cu Norman, așa că eu am zis da. Prietenii mei au fost super încântați de idee. Am luat două taxi-uri. Eu și Norman singuri. Atunci am vorbit pentru prima dată în fraze. Am rămas cu gura căscată! Făcuse aceleași studii ca mine! Lucra deja în lumea pe care o adoram... era ca și cum mi-aș fi întâlnit viitorul. El era mai frumos decât credeam, cu un zâmbet minunat, doi ochi verzi sclipitori, înalt, ras în cap, avea 25 de ani și prin fiecare informație pe care mi-o dădea se apropia tot mai mult de portretul bărbatului perfect. Dacă ar fi trebuit să realizez o listă cu sute de calități și defecte ale bărbatului meu ideal... l-aș fi descris pe Norman. Fiecare minut petrecut împreună îmi confirma teoria. Era alături de mine, în carne și oase. Mă ținea de mână și mă săruta ușor din când în când. Mi-a făcut zeci de complimente... din care nu mai rețin nimic... pentru mine era un vis, continuam să mă rog să fie totul adevărat.
Am ajuns în fața discotecii. Se crăpa de ziuă. Nu am plătit intrarea, Norman avea un pass valabil pentru toate localurile din oraș... datorită job-ului său. În holul de la intrare i-am reîntâlnit pe amicii mei. Înăuntru, plin de lume dansând de parcă noaptea tocmai ar fi început. Gașca s-a alăturat nebuniei din acel local, nu foarte spațios. Norman și cu mine ne-am așezat la bar și ne-am luat câte o redbull. El nu mai băuse niciodată până atunci, eu eram un redbull-aholic declarat. Atunci am avut primul dialog. Eu nu mai îmi aminteam numele său (ca de obicei... atunci când mi se prezintă cineva, în loc să fiu atent la nume, mă uit ce încălțăminte poartă). Norman purta Prada. Vroiam să-i pun zeci de întrebări, dar îmi lipsea numele, pentru a crea legătura intimă. Oare era single? Oare visul ar fi putut continua? Vi s-a întâmplat vreodată să simțiți că ceva vă aparține? Că ați cunoaște un străin, dar nu știți de unde să-l luați? Așa mă simțeam eu în acele clipe! Lumea era a mea și eram în stare de orice pentru a prelungi la infinit acele clipe.
La un moment dat ne-am ridicat si am început din nou să dansăm în stilul nostru (mai mult ca doi cocoșei, pupându-ne mereu). Nu cred să fi trăit vreodată atâtea sentimente în același timp. Nici nu mă simțeam la înălțime, chiar și mie mi se părea absurd ca un băiat atât de frumos să fi putut să-și dorească până și o singură noapte cu mine. Uitasem că eram într-un after hour, uitasem că eram în vacanță, uitasem până și faptul că în jurul nostru era plin de băieți cu sânge îmbibat în alcool și droguri. Cred că am deschis ochii după vreo două ore de nirvana, timp în care inima îmi urla "te iubesc!" neîncetat. Știam că era anormal să îmi doresc să pronunț acele cuvinte, dar erau singurele care îmi veneau în minte. M-am uitat cu teamă la ceas, gândindu-mă la Cenușăreasa: 12.48. Fabrizio dormea într-un colț al discotecii, așezat pe un scaun. Davide și Elihezer stăteau cocoțați pe un cub, iar Federico se plimba plictisit printre dubioși. Chiar dacă aș fi vrut ca visul să continue, m-am decis să cobor cu picioarele pe pământ. I-am zis lui Norman că ar fi bine să plecăm, eram cu toții obosiți, îmi era milă de Fabri... Norman părea să sufere și el despărțirea.
Ne-a propus să luăm metroul, noi eram la două stații depărtare, iar el urma să continue până la capăt de linie. Ne-am ținut mereu de mână. A fost ciudat când am ieșit din discotecă, afară era o zi însorită, lumea cu zâmbetul imprimat pe față, iar noi, bănuiesc, arătam ca niște sălbatici. A fost pentru prima dată când mă plimbam mână de mână, în public, cu un băiat. Nimeni nu ne privea răutăcios. Simțeam că fericirea se va risipi la a doua stație, dar până atunci încă era "iubitul" meu. L-am mai sărutat și în metro. Mi-a dat numărul său de telefon precizând că nu își ia niciodată cu el celularul. Am simțit că minte, dar mi-am notat numărul. A doua stație. Am coborât cu toții. M-am uitat lung la trenul ce se îndepărta. Simțeam pe buze ultimul nostru sărut. Ieșit în fața Arcului de Triumf, nu m-am putut abține și am sunat la numărul pe care mi-l dăduse. Telefon închis. Poate nu mă mințise. Poate. Am sunat din oră în oră. Am lăsat și două mesaje în căsuța vocală. La ora 18 am sunat din nou. Mi-am zis că e ultima oară și că după aș fi șters numărul din agendă. Suna! Mi-a răspuns! Dormise... m-a invitat la o plimbare în lungul mării și apoi la cină. Pentru mine a fost o supradoză de fericire!
from The Diary of My name is gay
va continua...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
